, , , , ,

Mâncarea este modul în care o cultură își dezvăluie identitatea, fără a folosi cuvinte. Este un mod de a spune cine ești, bazat pe senzația papilelor gustative. În cazul Japoniei, sushi, arhicunoscutul preparat tradițional, este ADN cultural modelat cu precizie si asezonat cu mango, avocado și iubire pentru tot ceea ce este japonez.

Prima formă de sushi a fost narezushi (熟れ寿司, „sushi maturat”) și datează din perioada Yayoi. Peștele era umplut cu sare pentru a-și păstra proprietățile, așezat într-un butoi de lemn, stropit din nou cu sare, apoi presat sub o piatră, astfel încât să capete o formă plăcută. Deasupra peștelui se presăra adesea orez, pentru a întreține procesul de fermentare. Chiar dacă nu este versiunea de sushi cu care suntem obișnuiți, era o metodă eficientă de conservare a peștelui. Putem spune că narezushi este strămoșul sushi-ului modern, un pește fermentat cu o aroma intensă.

Se crede că inventatorul sushiului modern a fost Hanaya Yohei, care a inventat nigiri-zushi, în jurul anului 1824 în perioada Edo. În acest tip de sushi orezul este presat manual (nigiri = „a strânge în palmă”), iar toppingul este simplu, dar atent ales (somon crud, ton, creveți, omletă etc). Între orez și topping se adaugă deseori un strop de wasabi pentru un plus de aromă. Deși în zilele noastre sushi-ul este văzut ca mâncare deluxe și consumat adesea la ocazii, în perioada Edo a fost mâncarea de bază a clasei chōnin (clasa socială a meșteșugarilor și comercianților, subordonați ierarhic samurailor).

Probabil vă întrebați cum de un astfel de preparat era tratat ca o formă de fast-food, însă pentru asta trebuie să ne întoarcem puțin în timp. Edo (Tōkyō de astăzi) era un oraș aglomerat și agitat, unde oamenii aveau nevoie de mâncare simplă, rapidă, ieftină și ușor de consumat pe fugă. În acest context, nigiri-zushi îndeplinea toate condițiile, de vreme ce putea fi preparat pe loc și mâncat fără ustensile. Practic, sushi era echivalentul unui fast-food din zilele noastre, însă mai sănătos și vândut la tarabele vremii. Fiind o mâncare atât de accesibilă, nu era consumată de aristocrații care aveau acces la bucătăriile sofisticate, ci de pătura de jos. Meșteșugarii și comercianții aveau un stil de viață activ și trăiau în oraș pentru a-și putea derula activitățile economice, prin urmare, depindeau de mâncarea stradală.

Cu toate acestea, sushi va deveni o artă și se va muta din tarabe în restaurante. Bucătarii japonezi se vor specializa în tehnica pregătirii sushi-ului, acordând atenție deosebită alegerii ingredientelor și esteticii finale. În plus, „fenomenul sushi” va lua amploare odată cu globalizarea, devenind un preparat exotic, pe care restaurantele îl vând ca produs premium. În restaurantele zilelor noastre, există multe tipuri de sushi, de la sushimaki, urumaki, temaki, nigiri etc.

Un aspect interesant al „fenomenului sushi” este impactul pe care o strategie de marketing norvegiană l-a avut asupra culturii culinare nipone. În anii 1980-90, guvernul Norvegiei a lansat un proiect numit Project Japan cu scopul de a exporta somonul norvegian în spațiul est-asiatic, de vreme ce Norvegia se confrunta cu o supraproducție de somon. Astfel, norvegienii au făcut degustări de somon pentru bucătarii japonezi și au convins piața niponă că somonul crescut în ferme este sigur pentru consumul crud. În acest mod, Norvegia a contribuit la introducerea somonului ca ingredient popular în sushi și și-a îmbunătățit major veniturile din vânzarea peștelui. După succesul în Japonia, Norvegia a început să exporte în masă inclusiv în Europa, contribuind la popularizarea sushi-ului și la obținerea unui preț mai accesibil. Project Japan a fost unul benefic ambelor culturi, îmbunătățind economia Norvegiei prin vânzarea de somon și propagând bucătăria japoneză în întreaga Europă.

Deși cel mai cunoscut, sushi-ul nu este singurul preparat tradițional. Onigiri (お握), cunoscut și sub numele de omusubi (お結び) sau nigirimeshi (握り飯), este o biluță făcută din orez alb. De obicei, este modelată în forme triunghiulare sau cilindrice și învelită în nori (alge marine). Onigiri au în mod tradițional umpluturi acre sau sărate, cum ar fi umeboshi (prune murate), somon sărat, ton cu maioneză picantă, mentaiko (icre) sau șuncă de pui.

Oare când au apărut pentru prima dată onigiri? La 12 noiembrie 1987, preparate din boabe de orez carbonizate, considerate a fi bulgări de orez, au fost excavate dintr-o clădire aparținând perioadei Yayoi (acum 2000 de ani) din ruinele Sugitani Chanobatake, din prefectura Ishikawa. Orezul carbonizat avea urme care dovedeau că a fost modelat de mâna omului, astfel că a fost inițial documentat ca fiind „cel mai vechi onigiri”. În cercetările ulterioare, s-a crezut că a fost preparat la aburi și la grătar, mai degrabă decât fiert ca orezul de astăzi, similar cu un alt fel de mâncare numit chimaki. Prin urmare, onigiri sunt un preparat vechi, consumat de mai bine de 2000 de ani, având în vedere simplitatea ingredientelor și a modului de preparare.

Onigiri apar și în celebra animație Spirited Away (千と千尋の神隠し) din 2001, unde personajul principal, Chihiro, pătrunde în lumea spiritelor și este copleșită de confuzie, frică și oboseală. În acel moment, Haku îi oferă un onigiri, pentru a o face să se simtă protejată într-o lume stranie de care nu aparține. Onigiri-ul este un simbol al siguranței și al sentimentului de familiaritate, este un ancoraj într-o lume plină de haos. Animația redă realitatea orașelor japoneze, unde onigirii sunt vânduți la prețuri accesibile în magazinele non stop și consumați adesea după o zi istovitoare de muncă sau într-o scurtă pauză pentru a-ți reface rezervele de energie și pentru a te ancora în prezentul culinar al Japoniei.

Astfel, sushi și onigiri sunt preparate tradițional japoneze cu o istorie ce străbate secole și continente. Datând încă din perioada Yayoi, ele devin fragmente de istorie culturală și socială modelate în orez, mărturii ale unei bucătării care s-a globalizat, datorită eleganței gustului și combinației de arome.

La Centrul Murasaki organizăm și Ateliere de Sushi și Onigiri, unde participanții descoperă tehnicile tradiționale japoneze și bucuria de a prepara aceste specialități autentice într-o atmosferă relaxată și interactivă.

 

 

Bibliografie

Call Now Button