De ce iubesc japonezii pisicile?

Cu toții știm că pisicile sunt iubite în multe țări în zilele noastre. De ce totuși în Japonia pasiunea pentru pisici este atât de puternică încă din perioada Heian (794-1185)? Haideți să explorăm împreună avântul pisicii pe scara socială – pentru că DA, pisicile au avut în trecut onoarea de a fi considerate adevărate personalități în Țara Soarelui Răsare.

Din punct de vedere istoric, pisica domestică ajunge în Japonia mai târziu decât ne-am aștepta. În primul rând, japonezii, prezenți în Arhipelagul Japonez încă din 10.000 î.Hr. – așa cum dovedesc izvoarele istorice ale perioadei Jōmon (circa 10,000 î.Hr. – 300 î.Hr.) – nu au legat prietenii cu felinele încă de la început. Astfel, prima pisică domestică care va ajunge în Japonia este pisica chineză sau kara-neko, strămoșul pisicilor domestice japoneze din zilele noastre.

Sosirea acestei feline în societatea japonez a fost un adevărat eveniment. Funcționari și doamne de onoare s-au pregătit pentru acest eveniment, iar pisica – spre surprinderea noastră – a fost tratată ca o persoană de rang înalt. Favoritele împăraților japonezi, pisicile vor intra        într-o perioadă de glorie.

„Pisica încoronată și mult respectată sub numele de Myōbu no Omoto era foarte îndrăgită și protejată de Măria Sa Împăratul Ichijō […].”)

                (fragment tradus din „Însemnări de căpătâi”, Sei Shōnagon)

Pisicile chinezești în epoca Heian erau foarte rare în Japonia, iar Myōbu no Omoto era tratată cu multă considerație de Împăratul Ichijō (986-1011). Mai mult, personalul de la Curtea Imperială era obligat să se îngrijească de pisica devenită doamnă a Curții Imperiale.

Cu toate acestea, pisicile urmau să cunoască, pe lângă viața de la Curtea Imperială și respingerea din perioada medievală. Astfel, felinele vor începe să reprezinte înfățișări ale maleficului. Prin urmare, Japonia intră nu doar într-o perioadă a samurailor ci și într-o perioadă în care felinele ajung personaje mult temute. Nu rare sunt textele în care pisicile sunt prezentate ca ținând în colți săbii ale samurailor. Nekomata, sau pisica yōkai va fi un personaj dominant în mai multe povestiri din această perioadă.

Cu toate acestea, felinele își vor recupera cu grație rolul important în imaginarul japonez începând cu perioada Meiji (1868-1912). Ascensiunea pisicilor ca personaje literare începe cu un narator-pisică anonim care va inspira multe alte opere literare ulterioare, opere care continuă să fie prezente în traduceri inclusiv pe piața actuală din România. „Memorile unui motan călător” de Arikawa Hiro sau „Ea și pisica” de Makoto Shinkai sunt doar o parte din operele care vă vor umple sufletul de compasiune și fascinație față de patrupedele blănoase.

Recomandarea noastră de lectură este „Motanul are cuvântul” de la Natsume Sōseki, o lucrare anecdotică care vorbește despre felul în care Japonia perioadei Meiji împrumuta elemente culturale occidentale, încercând să fie în ton cu tendințele din perioada respectivă. În acest roman veți putea cunoaște un motan fără nume, care se avântă plin de curaj într-o contemplare a societății japoneze de la momentul respectiv.

Fie că au cunoscut perioade de glorie, sau fie că au fost unii dintre cei mai temuți yōkai, un lucru este cert: ele nu s-au oprit niciodată din a reprezenta Japonia. Poate că acesta este și motivul pentru care japonezii s-au lăsat mereu fermecați de pisici. Au atribut felinelor o valoare simbolică – amintim amuletele maneki neko, dar și exemplele din literatură: „Motanul are cuvântul”, „Memoriile unui motan călător”, „Motanul care și-a luat rămas bun”, „Pisica musafir”, iar lista poate continua. Operele literare japoneze denotă o sensibilitate aparte privind personajul pisică. Autorii japonezi ne surprind printr-un atașament care ne amintește de faptul că pisica a reprezentat și va reprezenta cu siguranță o sursă de inspirație și iubire care atrage publicul de pretutindeni în lumea acestor mici musafiri care și-au făcut un cămin atât de cald în sufletul universal.

Dacă aveți ocazia, nu ratați o experiență unică pe Aoshima, cunoscută și ca Insula Pisicilor – o locație în care numărul pisicilor depășește numărul locuitorilor. Aduse pentru combaterea rozătoarelor, locația a devenit o adevărată atracție pentru turiștii de pretutindeni, aflându-se la jumătate de oră de Ehime.

 

Andreea M.