Într-o lume Shintō-istă în care oamenii și spiritele împart același tărâm, bucurându-se de aceleași legende, mituri și povești de groază, dragonii sunt puși la loc de cinste. Dacă în cultura europeană, dragonul este un balaur, un monstru malefic scuipător de foc, care păzește comorile din subteran, făcând orice prinț sau erou de poveste să tremure din încheieturi, în Japonia situația este diferită. Dragonii, ryū în limba japoneză, trăiesc în oceane sau râuri, fiind considerați ființe acvatice. Trupul lor are aspect de șarpe, folosindu-se de unduirile trupului pentru a se putea deplasa. În plus, există legende conform cărora șerpii care ating cel puțin o mie de ani se transformă în dragoni. În operele de artă, ryū are adesea numai trei gheare, spre deosebire de dragonul chinezesc care are cinci sau cel coreean, cu patru gheare.

În cultura Shintō, dragonul este asociat cu ploaia, marea sau oceanul. El juca un rol important în irigarea culturilor agricole, japonezii considerând că era responsabil pentru capriciile vremii. Se credea că dragonii pot crea furtuni, taifunuri, tornade sau că intervenția lor putea salva culturile de orez de la secetă. Imaginea dragonului era puternic împământenită în mentalul colectiv, fiind elementul care putea cauza sau opri ploaia, în funcție de ritualurile efectuate. Dragonii puteau, de asemenea, să creeze cutremure sau să le oprească. Astfel, aceste creaturi mistice au devenit protectori ai spațiului japonez. De pildă, se crede că în timpul invaziei mongole din secolul al XIII-lea, navele mongole ale lui Kublai Khan au fost scufundate de o furtună devastatoare, iscată de zeii protectori dragoni. Astfel, dragonii au devenit subiectul venerației în multe temple din arhipelagul nipon, fiind considerați aducători de noroc, vreme favorabilă și sănătate. Ei simbolizează, de asemenea, energia vitala ki (chi în chineză), forța nevăzută care curge prin tot Universul.

În plus, există o legendă populară de inspirație chineză, invocată adesea în Japonia de Ziua Copilului (sărbătorită pe 5 Mai), care spune povestea unui crap ambițios. În fiecare an, pe Râul Galben (Huanghe) pot fi văzuți crapi (Koi fish) care înoată împotriva curentului. Huanghe este unul dintre cele mai mari râuri din lume, iar înotul în sensul invers al curgerii apei reprezintă un efort herculean din partea unui pește. Mii de crapi pornesc în această călătorie spre a-și dovedi puterea, dar drumul este anevoios, presărat cu obstacole și cascade repezi. O astfel de peripeție necesită curaj, dedicare și perseverență. În mod natural, numărul crapilor care ajung în amonte este din ce în ce mai mic. Conform legendei noastre, încercarea finală a crapilor este o cascadă înaltă și abruptă, cunoscută sub denumirea de „Cascada dragonilor”. Se spune că trei crapi au reușit să ajungă aici, dintre care numai unul, de culoare galbenă, după o sută de ani de încercări, a urcat până în vârf. La vederea unui astfel de efort, zeii l-au răsplătit, transformându-l în dragon.

O altă legendă populară spune că familia imperială japoneză, cea mai veche monarhie ereditară din întreaga lume, este descendenta unei familii de dragoni. Monarhia niponă a fost instaurată în anul 660 î. Hr., odată cu venirea pe Pământ a Împăratului Jimmu, primul conducător legendar. Tatăl lui a fost fiul Prințesei Toyotama, fiică a lui Ryūjin, zeul dragon al mărilor. În zilele noastre, termenul de ryūjin face referire la dragonii cu intenții bune, ascunși dincolo de ochii muritorilor de rând, care au promis să trăiască în armonie cu noi. Ei capătă imaginea unor kami protectori, care oferă comori sau vin în ajutorul celor cu suflet curat. Astfel, conform tradiției nipone, împăratul însuși este un descendent direct al unui astfel de dragon. Legenda mitizează poziția împăratului și îi legitimează autoritatea.

În cultura japoneză, dragonul este, de asemenea, unul dintre cele 12 semne zodiacale. Fiecărui semn zodiacal îi este atribuit câte un an, pe care să îl guverneze conform trăsăturilor și energiei cu care este înzestrat. Anul dragonului aduce cu sine noroc, prosperitate și posibilitatea unei evoluții în planul carierei. Cei născuți în anul dragonului (2012, 2000, 1988, 1976, 1964, 1952 etc) sunt încăpățânați, curajoși și dinamici. Acești indivizi iubesc să fie în lumina reflectoarelor și nu se tem de provocări. Dragonii sunt foarte încrezători și aduc adesea noi perspective, ajutându-i pe cei din jur să-și găsească propria voce. Cu toate acestea, deși nu le place să recunoască au și defecte: uneori pot fi aroganți și foarte critici, refuzând să primească ajutor.

           Prin urmare, dragonii sunt ființe mitologice prezente în multiple domenii ale vieții: de la spiritualitate, la astrologie sau chiar condiții meteo. Imaginea lor este adesea una pozitivă, fiind asociați chiar împăratului Japoniei. Odată ajunși în arhipelagul nipon, turiștii pot vedea adesea sculpturi sau picturi reprezentând dragoni, în semn de protecție sau cu rol estetic. Unii japonezi, mai curajoși din fire, își tatuează dragoni în culori de roșu și negru ca simbol al curajului și puterii. Alții cumpără diverse articole în formă de dragon, pe care le expun în cadrul locuinței lor pentru un strop de noroc și armonie Feng Shui. Mă întreb oare ce s-ar întâmpla dacă ar prinde viață…?

 

Denisa R.