Din ce în ce mai folosiți de artiștii din întreaga lume, pigmenții naturali gansai 顔彩 au reprezentat, de-a lungul timpului, unelte importante pentru pictorii specializați în nihonga 日本画 („pictura niponă”). În acest scurt articol, ne propunem să explorăm lumea culorilor japoneze, începând cu o parte teoretică privind denumirile japoneze acordate culorilor și continuând cu pigmenții tocmai amintiți, alături de pigmenții iwa enogu 岩絵の具 („pigmenți minerali”) – disponibili, de cele mai multe ori, sub formă de praf în magazinele specializate. În cele din urmă, vom afla la ce se referă nihonga și de ce este important ca acest stil de pictură să continue să oglindească viziunea artistică niponă despre lume.

Cum denumesc japonezii culorile

Japonia este cunoscută pentru paleta sa variată de culori, fie că ne referim la pictură, kimono sau poezie. Dacă, în principal, doar artiștii cunosc foarte bine denumirile culorilor, e bine de știut că în Japonia vocabularul cromatic al unei persoane obișnuite se diversifică considerabil. Astfel, este bine ca fiecare dintre noi să cerceteze puțin înainte de a-și descoperi nuanța preferată. Lingvistic, putem diferenția culorile folosind unul dintre următoarele cuvinte:

• usui 薄い – pentru culorile șterse;
• koi 濃い – pentru culorile intense;
• akarui 明るい – pentru culorile deschise;
• kurai 暗い – pentru culorile închise.

Cu toate acestea, japonezii fie știu, fie se informează privind numele fiecărei nuanțe. De multe ori, denumirile culorilor sunt conectate cu elemente din natură. Spre exemplu, dacă termenul murasaki 紫 desemnează o nuanță apropiată de vișina putredă, movul deschis este de multe ori asociat cu nuanța florilor de glicină, purtând numele de fuji-iro 藤色.

Gansai – pigmenții japonezi diluați cu apă

Când vorbim despre gansai, este bine să menționăm faptul că acești pigmenți sunt naturali și au la bază minerale, având o durabilitate recunoscută. Când am folosit pentru prima dată acest tip de pigmenți, am fost surprinsă de cât de bine acoperă chiar și hârtia cu granulație mare, păstrându-și nuanța și strălucirea. Ei pot fi aplicați peste o altă paletă de culori, nuanțele păstrându-și luminozitatea și intensitatea. Se folosesc cu ușurință, putând fi diluați cu apă. Istoria acestor pigmenți datează din perioada Heian (794–1185), când gansai erau folosiți la decorarea clădirilor, pe veșminte, dar și în picturile budiste.

Iwa enogu – pigmenții minerali

Un alt tip de pigmenți naturali japonezi îl reprezintă pigmenții iwa enogu. Ei au la bază tot minerale. Unele dintre mineralele folosite intens sunt malachitul, oxidul de plumb, oxidul de fier, azuritul și cinabrul.

Utilizarea acestor pigmenți este mai dificilă, fiind necesară adăugarea cleiului de oase. În funcție de mărimea granulelor, pigmenții iwa enogu permit sau nu un amestec eficient. În prezent, pigmenții iwa enogu pot fi achiziționați și în versiune sintetică. Cu toate acestea, artiștii din Japonia – precum Margarita Serizawa – vorbesc despre eleganța pigmenților tradiționali ca despre o continuare a stilului nihonga.

Nihonga – pictura japoneză tradițională

Vom încheia printr-o scurtă descriere a picturii nihonga. Nihonga reprezintă un stil de pictură care, în perioada Meiji (1868–1912), se distingea de pictura occidentală în primul rând prin uneltele și tehnicile folosite, pigmenții minerali fiind o necesitate în acest tip de pictură. Cu toate acestea, perfecționarea stilului nihonga se întinde pe secole mult îndepărtate de contemporaneitate. Astăzi putem regăsi stilul nihonga în modelele spectaculoase de pe kimonouri, în templele japoneze sau chiar și pe scenele de teatru Nō. După cum se poate observa și în imaginea de mai sus, nihonga continuă să impresioneze printr-o eleganță unică, folosind relativ puține umbre și simplificând totodată ușor volumul și formele. Putem observa cum formele plastice obținute se aseamănă ușor cu stilul manga.

Concluzie

Cu alte cuvinte, putem concluziona că, mulțumită calității pigmenților japonezi naturali, pictura nihonga a urmat un progres specific expresivității japoneze. Datorită calității și unicității sale, acest stil de pictură nu a încetat să impresioneze estetica occidentală, pigmenții japonezi ajungând să fie utilizați la scară mare și permițând artistului de pretutindeni să aducă un strop din Japonia în propriul atelier de artă.

Bibliografie

• Luper, Edward – „The Colours of Japanese Mineral Pigments and Their Origins”, Edward Luper Art, 23 mai 2024.
• Okubo, Aya – „Nihonga: A Legacy of Japanese Aesthetics”, Kyoto Visitor’s Guide, 1 apr. 2025.
• „About Nihonga”, Yamatane Museum of Art.
• Gansai 顔彩 – intrare în Visipri Art Dictionary.
• „Iwa-enogu (Mineral Pigment)”, MAU Art & Design Glossary, Musashino Art University.
• „Iwa-Enogu, an Essential Coloring Material for Nihonga”, PIGMENT TOKYO, 17 sept. 2022.