Dacă ar fi să ne închipuim un adăpost în formă de dom construit din zăpadă, probabil că majoritatea ne-am duce cu gândul la igluurile poporului inuit din America de Nord. Puțini dintre noi am asocia tipul acesta de construcție cu Arhipelagul Japonez, însă imaginea unor colibe tradiționale de zăpadă numite kamakura かまくら ar putea fi primul gând din mintea unei persoane japoneze. Și totuși, cât de asemănătoare sunt acestea cu igluurile?

Înainte de a discuta în detaliu despre caracteristicile unui kamakura, este important de precizat faptul că acest termen nu se referă doar la coliba de zăpadă în sine, ci și la diverse sărbători și festivaluri de iarnă din perioada Micului An Nou 小正月 (Koshōgatsu, sărbătorit la mijlocul lunii februarie după calendarul luni-solar), unde sunt construite numeroase tipuri de kamakura. Astfel de festivități se desfășoară, spre exemplu, în orașele Yokote 横手 și Rokugō 六郷 sau satul Narayama 楢山din Prefectura Akita (nordul insulei Honshū).

Festivalul Zăpezii din Yokote are o istorie îndelungată de peste patru secole. Anual sunt construite kamakura înalte de 3 metri de-a lungul zonei cuprinse între estul gării orașului și Castelul Yokote. În interiorul acestora se află un altar dedicat zeului apei și un grătar micuț, unde vizitatorii se pot încălzi și servi mochi sau amazake (sake dulce cu conținut scăzut de alcool), apoi aceștia lasă o ofrandă divinității. Nu departe de castel se află râul Yokote, pe malul căruia sunt construite sute de kamakura în miniatură. În interior sunt așezate lumânări, iar seara, când sunt aprinse, micuțele colibe se transformă în felinare care iluminează malul râului.

În perioada feudală, teritoriul din apropierea Castelului Yokote era împărțit în două sectoare: Uchimachi 内町, zona unde locuiau familiile de samurai, și Tomachi 外町, zona unde locuiau negustorii. La mijlocul primei luni din calendarul luni-solar, samuraii din Uchimachi construiau un zid de zăpadă pe care îl decorau cu podoabe de Anul Nou, aduceau ofrande de sake și mochi, iar apoi dădeau foc decorațiunilor, rugându-se pentru noroc și sănătatea copiilor. Negustorii din Tomachi săpau o gaură în apropierea fântânii orașului, îl venerau pe zeul apei și se rugau să fie binecuvântați cu apă potabilă și abundentă și în noul an. De asemenea, o activitate foarte populară printre copiii de la acea vreme era săpatul unor gropi în zăpadă, în care mai apoi intrau și se jucau. Se crede că aceste obiceiuri s-au combinat unele cu celelalte de-a lungul timpului, dând naștere domurilor kamakura din ziua de azi.

În orașul Rokugō se sărbătorește un festival al recoltei vechi de peste 700 de ani. Oamenii își scriu dorințele pentru noul an pe niște bucăți colorate de hârtie lipite sub forma unor panglici, apoi le agață de bețe de bambus. Punctul culminant constă în arderea hârtiilor alături de decorațiunile de Anul Nou, urmat de o luptă cu bețe de bambus între participanți. În ciuda acestei laturi mai „aprinse” a festivalului, localnicii construiesc și torioi goya鳥追い小屋 (lit. „colibe care izgonesc păsările” pentru a ocroti recolta). În Rokugō, acestea sunt un tip de kamakura cu acoperiș din paie, dedicate lui Kamakura Daimyōjin 鎌倉大明神  („Marea Zeitate Kamakura”). Denumirea zeului ar proveni de la Kamakura Gongorō Kagemasa 鎌倉権五郎景政, un samurai renumit pentru faptele sale de vitejie din timpul Războiului Gosannen de la sfârșitul anilor 1080, care, odată ajuns în nordul insulei Honshū ca urmare a acestui conflict, a fost deificat.

În satul Narayama, aceeași zeitate este venerată prin construirea unui kamakura cu o formă diferită de cele din Yokote sau Rokugō. Zăpada este adunată într-o formă pătrată, bătătorită și apoi udată cu apă. După ce construcția îngheață, este construit cadrul unui acoperiș din buturugi și paie, iar la intrare este așezat un covoraș tot din paie. În trecut, femeile nu aveau voie să intre în acest kamakura. În timpul festivalului, copiii defilau prin sat și loveau femeile cu crengi de salcie în zona posteriorului sau le împungeau șoldurile pentru ca acestea să dea naștere unor băieți sănătoși. Bineînțeles, acest aspect al festivalului nu se mai practică în prezent, păstrându-se doar tradiția construirii colibei de zăpadă în cinstea zeului.

Pentru că ne-am familiarizat acum cu contextul cultural al acestor domuri de zăpadă, putem identifica cu mai multă ușurință diferențele dintre kamakura și igluuri. Vom începe întâi cu denumirea. În limba inuită „iglu” înseamnă „locuință,” fiind un termen folosit pentru orice tip de locuință, indiferent de materialul din care este construită, chiar dacă în limba română „iglu” se referă strict la cea din zăpadă sau gheață. Acestea sunt refugii tradiționale, adesea temporare, construite de poporul inuit din pură necesitate în fața condițiilor climatice din regiunea arctică.

Pe de altă parte, originea termenului kamakura este incertă. O teorie susține că denumirea provine de la Kamakura Daimyōjin, alta cum că ar fi derivat din termenul kamado 竃, cuptorul tradițional japonez, doarece, inițial, kamakura ar fi avut o formă asemănătoare cu acesta. Unele decorațiuni de Anul Nou erau preparate în kamado, creându-se astfel o legătură între kamakura construite cu ocazia sărbătorilor de iarnă și cuptorul tradițional. Conform unei alte teorii, termenul ar fi derivat, de fapt, de la kamikura 神座, locul de la temple sau sanctuare unde sălășluiște o zeitate. Încăperea din zăpadă adăpostește altarul zeului, funcționând asemenea unui kamikura, așa că nu este exclusă posibilitatea unei conexiuni între cei doi termeni. Indiferent de originea exactă, un lucru este cert: în mod tradițional, kamakura sunt asociate cu festivitățile de iarnă, nu cu utilitatea lor drept adăposuri în zonele reci.

 

O altă diferență interesantă între igluuri și kamakura constă în modalitatea de construire. Deși ambele au formă de cupolă, un iglu este construit din cărămizi de zăpadă sau gheață așezate circular una peste alta, pe când un kamakura clasic este practic un morman de zăpadă golit pe interior și rotunjit la exterior. În cazul celor prezente la festivaluri, se sculptează în peretele din fața intrării și un altar.

 

Acestea fiind spuse, am putea să ne referim la kamakura drept igluuri japoneze de dragul unei traduceri rapide și convenabile, însă cele două sunt, în esență, diferite. În prezent, ambele pot fi construite pentru agrement în zilele de iarnă când ninsoarea ne permite, dar, cel puțin din punct de vedere cultural, kamakura și igluurile nu sunt chiar atât de similare.

 

 

 

Bibliografie

Kawabata, Tanuki. “ 楢山かまくら.” 20 Seiki Himitsu Kichi. 10 Nov. 2022

Terui, Yoshihito. “ 水神様を祀るかまくら.” Mitsukan Mizu no Bunka Sentaa. 15 Feb. 2013

Velgus, Justin. „Yokote Kamakura Museum.” Japan Travel. 22 Sept. 2026

Yabuki, Fumiko. „Rokugo Kamakura.” Nanmo Daigaku. Martie 2027

„Yokote Kamakura Festival.” japan-guide.com. 18 Ian. 2026

“（冬）横手のかまくら.” Yokote City. 19 Feb. 2026