Dacă facem o plimbare de-a lungul mallurilor, supermarketurilor sau a magazinelor de suvenire, vom constata cu ușurință că Japonia are o cultură a cadourilor surprinzător de diferită de a noastră. De la ambalare și prezentare până la regulile sociale complexe care dicteză când, cui și ce să oferi, ne-am putea simți, probabil, ușor copleșiți. Totuși, puțini dintre noi ne-am gândi că unul dintre cele mai scumpe cadouri pe care le poți face în Japonia ar fi tocmai fructele.

 

Datoria socială de a face cadouri

 Înainte de a discuta despre prețurile exorbitante ale pepenilor pătrați și ale căpșunilor albe, trebuie mai întâi să înțelegem conceptul care stă la baza culturii cadourilor, și anume giri 義理, datoria socială față de membrii grupului din care facem parte. Relațiile sociale dintre japonezi sunt caracterizate prin reciprocitate. Așadar, atunci când primesc un favor sau cadou, au datoria de a oferi înapoi ceva egal ca valoare pentru a menține echilibrul din cadrul relației. Până la urmă, nu se știe niciodată când aveți nevoie de ajutorul unui vecin sau al unui coleg, așa că e bine să fiți precauți și să vă respecți datoria socială față de acesta!

Totodată, există două tradiții majore legate de oferirea cadourilor în Japonia: ochūgen お中元, vara, din iulie până la mijlocul lui august, și oseibo お歳暮, la final de an, în decembrie. Ochūgen coincide cu perioada festivalului Obon お盆, un festival budist dedicat comemorării spiritelelor rudelor decedate. Conform tradiției, strămoșii primeau ofrande, ce mai apoi erau oferite celor încă aflați în viață. Cu timpul, magazinele au contribuit la comercializarea acestui obicei, iar în prezent, „ofrandele” sunt cumpărate direct din magazine și date cadou apropiaților, șefilor, clienților sau profesorilor – cu alte cuvinte, persoanelor cărora ne simțim datori pentru ajutorul, îndrumarea sau favorurile primite de-a lungul anului.

Cele mai comune cadouri de ochūgen și oseibo sunt mâncarea și băuturile, printre care se numără și fructele.

 

De ce tocmai fructe?

Există trei motive principale pentru care fructele sunt percepute diferit în cultura niponă.

În primul rând, Japonia este un arhipelag cu insule înguste, alcătuite în mare parte din munți. Astfel de terenuri nu permit cultivarea fructelor pe hectare extinse, motiv pentru care, înainte de perioada de occidentalizare și de dezvoltare economică rapidă din secolul al XX-lea, acestea erau consumate mai mult la ocazii speciale decât în viața de zi cu zi.

În al doilea rând, pe lângă valoarea nutritivă, fructele au și o valoare spirituală pentru japonezi. Timp de sute de ani, acestea au fost o ofrandă frecvent întâlnită atât în ceremoniile shinto, cât și în cele budiste. În interiorul caselor tradiționale există un spațiu special amenajat pentru butsudan 仏壇, altarul budist dedicat strămoșilor, unde adesea se aduc ofrande, precum orezul sau fructele. Pe lângă butsudan, mai există și kamidana 神棚, un altar shinto în miniatură în care sălășluiește zeul ce protejează gospodăria. Deloc surprinzător, tot orezul și fructele – în special mandarinele – sunt unele dintre cele mai comune ofrande aduse acestor zei.

Totodată, fructele sunt apreciate și pentru caracterul lor sezonier. Din punct de vedere cultural, Japonia sărbătorește în mod regulat unicitatea fiecărui anotimp, fie prin festivaluri sau evenimente de sezon, cum ar fi hanami sau Festivalul Zăpezii din Sapporo, fie prin mâncăruri sezoniere, precum orezul cu castane toamna sau înghețata kakigōri vara. Prin prisma aceasta, fructele sunt percepute ca fiind o altă modalitate prin care putem aprecia particularitățile fiecărui anotimp.

 

Toate fructele sunt scumpe în Japonia?

 O distincție importantă ce trebuie făcută când vine vorba de fructe este aceea dintre cele obișnuite și cele de lux. Se spune despre japonezi că manâncă cu ochii, așa că, de obicei, fructele din supermarketuri sunt lipsite de orice cusur, au mărimi și culori uniforme, iar multe dintre ele sunt ambalate individual. Și totuși, majoritatea au prețuri rezonabile.

Cele cu prețuri piperate se găsesc pe rafturile și în vitrinele magazinelor de specialitate, cum este renumitul Sembikiya, cel mai vechi magazin de acest fel, sau în raioanele de suvenire din magazinele universale. Aici sunt expuse, asemenea unor bijuterii, mere de 30 de lei bucata, cutii cu căpșuni perfect asortate de 200 de lei sau pepeni galbeni de 600 de lei. Astfel de fructe nu sunt destinate consumului zilnic, ci sunt oferite cadou, în special, de ochūgen și oseibo.

Dacă vă întrebați de ce se ajunge la astfel de prețuri, ei bine, răspunsul este simplu: raritatea. Pentru a fi „perfecte” din orice punct de vedere, fermierii tratează fiecare fruct în parte ca pe o operă de artă. În spatele căpșunilor Bijin-hime, pepenilor pătrați, merelor Sekai Ichi sau a strugurilor Ruby Roman din vitrine se află un proces de producție extrem de laborios și de minuțios pentru ca acestea să atingă cel mai înalt standard al texturii, formei, mărimii și al conținutului de zahăr. Spre exemplu, pentru a cultiva cel mai scump pepene – pepenele galben Crown Melon – fermierii polenizează manual florile cu o pensulă, elimină fructele care nu ating standardul de perfecțiune și cultivă un singur pepene pe viță pentru a permite tuturor nutrienților să se concentreze într-un singur fruct, apoi îl echipează cu o pălărie pentru a nu se arde la soare. Fiind un proces atât de riguros, recolta anuală este foarte slabă. Drept urmare, fructele considerate perfecte sunt deosebit de rare, iar prețurile exorbitante la care pot ajunge reflectă acest lucru.

 

Concluzii

Deși poate părea o alegere neobișnuită pentru un cadou, un fruct ce reușește să atingă standardele stricte de perfecțiune ale japonezilor, cu siguranță că stârnește interesul multora. Dacă aveți ocazia să ajungeți în districtele Nihonbashi, Ginza sau Kyobashi din Tokyo, puteți face o mică plimbare printre vitrinele magazinelor Sembikiya și să vă delectați privirea cu cele mai luxoase fructe întâlnite vreodată. Fie că doriți să vă arătați recunoștința față de o persoană care v-a îndrumat și v-a ajutat de-a lungul anului, fie că vreți doar să vă satisfaceți o curiozitate, un măr perfect rotund de 30 de lei ar putea fi soluția.

 

Bibliografie:

Befu, Harumi. „Chūgen.” Kodansha Encyclopedia of Japan, vol. 1, Tokyo, New York: Kodansha, 1983, pp. 312.

Befu, Harumi. “Gift-Giving in a Modernizing Japan.” Monumenta Nipponica , vol. 23, nr. 3/4, 1968, p. 445, https://doi.org/10.2307/2383499. Accesat la 18 Iunie 2025.

“Expensive Japanese Fruit Culture: Why Is Fruit a Luxury in Japan?” Ikigai Fruits, 9 Aug. 2023, ikigaifruits.com/blogs/news/why-is-fruit-a-luxury-in-japan?srsltid=AfmBOooducqMs5NxqvhHlcoZtnxBenv_0HvPxfY396YBe84uKcHjc01m. Accesat 18 Iunie 2025.

“Japanese Luxury Fruit Culture Explained.” DiGJAPAN!, 7 Ian. 2020, digjapan.travel/en/blog/id=12324. Accesat la 18 Iunie 2025.

McCafferty, Georgia, și Emiko Jozuka. “$27,000 Melons? Unwrapping the High Price of Japan’s Luxury Fruit Habit.” CNN, 23 Mar. 2017, edition.cnn.com/travel/article/japan-luxury-expensive-fruit. Accesat la 18 Iunie 2025.

“日本の果物はなぜ高い？.” Nippon, 24 Aug. 2016, www.nippon.com/ja/views/b06001/. Accesat la 18 Iunie 2025.

 

Maria N.